stau cu capul sub apă şi respir. simt cum apa îmi umple alveolele pulmonare şi sunt inundată din toate direcţiile. acum simt presiune peste tot şi nu, nu visez. încerc să am o moarte controlată şi aşa de viaţă s-au ocupat alţii să o controleze mă simt bine. mi se înmoaie picioarele, văd prea multe imagini deodată, vai ce laşitate, ce fac? poate nu e laşitate şi e mai degrabă curaj, nici măcar nu mi-e frică aşa tare, uneori mi-era mai frică să nu cad de pe bicicletă. nu mai simt nimic. cred că am terminat cu muritul .
e liniste totul a dispărut, sunt doar eu şi plămânii mei. sunt în pântecul altei mame.
sefeurile 